marți, 6 februarie 2018

Ilustrate maxime la comemorarea lui Mircea cel Bătrân

La 31 ianuarie s-au împlinit 600 de ani de la moartea marelui Voievod al Țării Românești, Mircea cel Bătrân. Cu acest prilej, Romfilatelia a pus în circulație o emisiune de mărci poștale formată dintr-un timbru și o coliță dantelată. Pe marca poștală, cu valoarea nominală de 8 lei, este ilustrată statuia lui Mircea cel Bătrân aflată în patrimoniul Muzeului Național al Literaturii Române, precum și sigiliul domnitorului. Timbrul coliței dantelate are ca imagine fresca de la Biserica Brădetu (jud. Argeș), ctitorie a lui Mircea cel Bătrân, pe care voievodul apare pictat alături de soția sa, doamna Mara.
Minicoala de 8 timbre și o vinietă

Colița dantelată

Mircea cel Bătrân (n. 1355 - d. 31 ianuarie 1418) a fost Domnitorul Țării Românești în două perioade, 1386-1394/1395 și 1397-1418. Este unul dintre cei mai importanți și cunoscuți domnitori ai Țării Românești și una dintre cele mai reprezentative figuri din istoria României, alături de domnitori precum Ștefan cel Mare sau Vlad Țepes
La urcarea pe tron (22septembrie 1386, după moartea fratelui său mai mare, Dan I), Mircea găsește Țara Românească în plin proces de dezvoltare datorită politicilor înțelepte promovate de înaintașii săi și va continua consolidarea economiei, armatei, administrației și Bisericii. Rezultatele obținute i-au permis să reziste tendințelor de expansiune ale Regatului Ungar și ale Poloniei, care urmăreau în special controlul asupra gurilor Dunării, și să stăvilească forțele otomane aflate în plină expansiune în Balcani. Dibăcia sa în conflictele armate  a făcut ca Ţara Românească să rămână în picioare în faţa atacurilor otomanilor. Memorabilă este bătălia de la Rovine, când în faţa unei armate de 40.000 de soldaţi, Mircea reuşeşte, doar cu o armată de 12.000 de soldaţi să-i înfrângă pe turci. Vor urma o serie de atacuri virulente din partea Imperiului Otoman, ceea ce îl va determina pe Mircea cel Bătrân să încheie, spre sfârşitul domniei, un tratat de pace cu turcii, prin care este recunoscută libertatea Ţării Româneşti în schimbul unui tribut anual de 3000 de piese de aur. Este înmormântat la Mănăstirea Cozia, una dintre ctitoriile sale.
Mircea cel Bătrân rămâne cunoscut pentru vitejia sa extraordinară, pentru buna orânduială a țării și pentru faptul că Țara Românească, în timpul domniei sale, a atins cea mai mare întindere din toate timpurile. El însuși se intitula în actele oficiale emise spre sfârșitul domniei sale: „Întru Hristos Dumnezeu binecredincios și binecinstitor și de Hristos iubitor și autocrat, Io Mircea mare voievod și domn din mila lui Dumnezeu și cu darul lui Dumnezeu, stăpânind și domnind peste toată Țara Ungrovlahiei și a părților de peste munți, încă și către părțile tătărești și Amlașului și Făgărașului herțeg și domnitor al Banatului Severinului și pe amândouă părțile pe toată Podunavia, încă până la marea cea mare și stăpânitor al cetății Dârstorului”.


La data introducerii în circulație a acestei emisiuni am făcut câteva ilustrate maxime atât cu marca poștală de 8 lei, cât și cu timbrul coliței (16 lei). Am folosit ștampila prima zi, care a fost la dispoziția celor interesați la O.P. București 37. Cărțile poștale le-am tipărit la KayaPrint, București.

1. Ilustrate maxime „Statuia lui Mircea cel Bătrân”. Lucrarea este realizată de sculptorul Paul Vasilescu (1936-2012) și se află la Muzeul Național al Literaturii Române din București. Fotografiile aparțin subsemnatului.
Ilustrată maximă
„Statuia lui Mircea cel Bătrân”

Ilustrată maximă „Statuia lui Mircea cel Bătrân”

2. Ilustrată maximă „Bustul lui Mircea cel Bătrân”, sculptură de Valentin Tănase. Lucrarea este amplasată în fața Ministerului Apărării Naționale.
Ilustrată maximă
„Bustul lui Mircea cel Bătrân”

3. Ilustrată maximă „Portretul lui Mircea cel Bătrân”, pictură de Valentin Tănase
Ilustrată maximă
„Portretul lui Mircea cel Bătrân”

4. Ilustrată maximă „Mircea la Marea cea Mare”, pictură de Valentin Tănase
4. Ilustrată maximă
„Mircea la Marea cea Mare”

5. Ilustrată maximă „Sigiliul lui Mirceacel Bătrân”. Cu acest sigiliu s-a parafat tratatul încheiat cu regele Poloniei, în anul 1390.
Ilustrată maximă
„Sigiliul lui Mirceacel Bătrân”



Să auzim de bine!
Alex M







luni, 22 ianuarie 2018

Ilustrate maxime din Brăila

Brăila este o veche așezare pe malul stâng al Dunării, apărând cu numele "Drinago" într-o veche descriere geografică și de călătorii spaniolă, "Libro del conoscimiento" (1350), dar și pe câteva hărți catalane. Mai târziu, este menționată ca Brayla, într-un document din 20 ianuarie 1368 emis de Vladislav, Voievodul Țării Românești și Ban de Severin (Vlaicu Vodă), într-un privilegiu de transport și comerț acordat neguțătorilor brașoveni. Acest act constituie prima atestare documentară a orașului, Brăila fiind al treilea oraș ca vechime al țării, după Câmpulung în anul 1300, (alte surse menționează anul 1292 și chiar 1215) și Curtea de Argeș în 1336. Orașul a fost ocupat de turci în perioada 1538-1540 și ajunge raia, de la 1554 până la sfârșitul războiului ruso-turc din 1828 - 1829, perioadă în care este numit Ibrail. În secolul al XV-lea numele Brăilei este amintit sub forma Breil, într-o mențiune a Cancelariei Voievodului "Ttibor din Transilvania". Perioada de maximă înflorire o are la începutul secolului al XX-lea, când a devenit un important port din România, fiind accesibil și navelor maritime de dimensiuni mici și medii.

Cu prilejul aniversării celor 650 de ani ai Brăilei, Romfilatelia a pus în circulație o emisiune de mărci poștale compusă din cinci timbre, care au următoarele imagini:
            - Ceasul baroc din centrul istoric (2,20 lei);
            - Catedrala „Nașterea Domnului” (3,50 lei);
            - Fântâna cinetică (4 lei);
            - Teatrul „Maria Filotti” (4,50 lei);
            - Casa memorială „Panait Istrati” (15 lei).
De asemenea, pe fiecare marcă poștală se găsește și stema actuală a Municipiului Brăila.
Au mai fost editate două plicuri prima zi și un album filatelic. 
Detalii despre această emisiune găsiți aici.

1. Una dintre cele mai reprezentative construcții ale Brăilei este Ceasul Public din Piața Traian, ridicat in anul 1909 de către firma cehă Carol Sakar. Construcția are peste 11 m înălțime, fiind executată în stil baroc. Realizarea lui s-a bazat pe donația testamentară a  lui Petru Naum care, în 1898, a lăsat municipalităţii, prin testament, 8.000 de lei aur pentru ridicarea „unui turn din metal, cu un ceasornic mare în vârf, în Piaţa Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril”. Mecanismul propriu-zis a fost făcut la Munchen, de firma Johann Neher. Este vorba despre un mecanism cu greutăţi proiectat să se armeze odată la trei zile. Din cauza structurii de rezistenţă a turnului de susţinere, sistemul de greutăţi nu poate face cursa completă, astfel că orologiul, cu patru cadrane, trebuie întors mai des, odată la 24 de ore.
De la început, orologiul-turn a fost considerat o piesă de mobilier urban foarte rară, deoarece în epocă ceasurile publice se montau fie în turnurile bisericilor, fie pe alte construcţii administrative, fiind arareori construite ca obiective de sine stătătoare. 
Ilustrată maximă „Ceasul baroc din Piața Traian”


2. Catedrala „Nașterea Domnului”.
In anul 1964, în Postul Mare, în Brăila s-a demolat măreața biserică „Sfânta Sofia” construită după modelul Catedralei din Timișoara. Spațiul unde a fost amplasată această biserică a fost oferit, de către conducerea provizorie a județului si municipiului din 1990, pentru construirea unei noi biserici. Piatra de temelie a noului lăcaș de cult a fost așezată la 16 aprilie 1990, în a doua zi a Praznicului Învierii Domnului. Catedrala este construită în stil neobizantin, în cruce cu braţe inegale, cu două coruri. Edificiul este acoperit cu tablă de cupru lăcuit, are lungimea de 42 de metri și înălţimea de 46 de metri la turla mare, fiind înzestrat cu cinci clopote acţionate electric. Fiind ridicată imediat după evenimentele din decembrie '89, i se mai spune şi „Catedrala Libertăţii".
Ilustrată maximă „Catedrala Nașterea Domnului”


3. Fântâna cinetică se află situată în centrul municipiului Brăila și reprezintă unul dintre cele mai însemnate obiective turistice ale localității. A fost realizată de sculptorul Constantin Lucaci, cunoscut pentru îndemânarea sa de a realiza sculpturi în oţel inoxidabil.
Monumentul înfăţișează două palme care se mișcă și se unesc apoi într-un căuș. Fântâna mobilă din oţel inoxidabil, perfect polizat, a fost turnată la Uzina Progresul Brăila, fiind inaugurată în anul 1989.
Ilustrată maximă „Fântâna cinetică”


4. Teatrul „Maria Filotti”, cunoscut și sub numele vechi de Teatrul Rally.
Datând din jurul anilor 1840, clădirea teatrului a avut, inițial, destinația de han. După ce a ars în incendiul din 1859, reconstruită, va cunoaște numeroase transformări. Finalizarea construcției și inaugurarea Teatrului Rally a avut loc în 1864. Pe tot parcursul secolului al XIX-lea, personalități de prestigiu ale artei europene, printre care și George Enescu, au oferit reprezentații memorabile publicului brăilean la Teatrul Rally. A fost de asemenea o perioadă bogată în reprezentații teatrale, susținute de trupele de teatru ale lui Costache și Iorgu Caragiale, Alexandru Davilla, Aristizza Romanescu, Matei Millo, Constantin Tănase ș.a. După spectacolul dat în onoarea Domnitorului Carol, din 1878 va purta și denumirea de Teatrul Regal. Hariclea Darclée debutează aici în 1881. În anul 1900 teatrul trece în proprietatea lui Dumitru Ionescu (afacerist de succes, consilier, președinte al consiliului județean, deputat, senator, primar al Brăilei în perioada 1906-1910 - unul dintre cei mai mari filantropi ai orașului). Acesta cedează prin testament clădirea către primărie și după moartea sa, în 1919, aceasta devine Teatrul Comunal. Din 1954 teatrul ia denumirea de Teatrul de Stat Brăila, iar în 1969 teatrul primește numele actriței Maria Filotti, care a debutat pe scena sa în 1905 în rolul Giocondei. Declarată monument istoric, clădirea este inclusă în patrimoniul UNESCO.
Ilustrată maximă „Teatrul <Maria Filotti>”


5. Casa memorială „Panait Istrati” face parte din patrimoniul Muzeului Brăilei „Carol I”.
A fost înființată în 1984, cu prilejul centenarului scriitorului, născut în Brăila la 10.08.1884 (d. 16.04.1935). Se află într-o clădire aflată în Grădina Publică, construită la sfârșitul secolului al XIX-lea cu destinație administrativă (Casa Grădinarului) unde, în a doua jumătate a secolului XIX-lea, trăia grădinarul care se ocupa de spaţiile verzi din  Brăila. Cu toate că Panait Istrati nu a locuit aici, clădirii i-a fost atribuită această destinaţie deoarece autorul Chirei Chiralina prefera spaţiul din vecinătatea casei pentru contemplarea Dunării şi a împrejurimilor. În plus, nici una din clădirile în care a locuit scriitorul, nu s-a păstrat. Aici sunt valorificate expoziţional manuscrise, obiecte personale, piese de mobilier, cărţi cu autograf, ediţii rare, ediţii princeps, fotografii-document, obiecte ce au fost cumpărate, în cea mai mare parte, de la ultima soţie a scriitorului, Margareta Istrati. 
Ilustrată maximă „Casa memorială <Panait Istrati>” 


6. Stema Municipiului Brăila a fost aprobată prin Hotărârea Guvernului României nr. 1.544 din 18 decembrie 2002.
Descrierea stemei
Stema municipiului Brăila, potrivit anexei nr. 1 la hotărâre, se compune dintr-un scut cu baza curbată.
Pe fond albastru, o cetate crenelată, de argint, având poarta închisă, cu două turnuri laterale rotunde deasupra construcţiei.
Între cele două turnuri se află o acvilă cruciată de aur privind spre dreapta, cu aripile întinse, ciocul roşu şi ţinând în gheare, de asemenea roşii, o semilună de argint, cu colţurile în sus.
În câmpul inferior, un brâu undat, de argint.
Scutul este timbrat de o coroană murală de argint, formată din şapte turnuri crenelate.
Semnificaţia elementelor însumate
Construcţia simbolizează vechea cetate a Brăilei.
Brâul reprezintă fluviul Dunărea.
Acvila cruciată care ţine în gheare semiluna simbolizează victoriile românilor în confruntările cu Poarta otomană.
Turnurile crenelate, în număr de şapte, conferă localităţii rangul de municipiu reşedinţă de judeţ.
Ilustrată maximă
„Stema municipiului Brăila”




Să auzim de bine!
Alex M



duminică, 24 decembrie 2017

Hristos Se naşte, măriţi-L!

Creștinii sărbătoresc, la 25 Decembrie, Naşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. La începutul creștinismului era deosebire între creștinii din Apus și cei din Răsărit, în ceea ce privește data acestei sărbători. Astfel, în Apus cel puțin de prin sec. III, Nașterea Domnului se serba, ca și azi, la 25 decembrie, potrivit unei vechi tradiții, după care recensământul lui Cezar August (în timpul căruia Sf. evanghelist Luca ne spune că s-a întâmplat Nașterea Domnului), a avut loc la 25 decembrie 754 ab Urbe condita (de la fundarea Romei). În fapt, atât în Orient cât și în Occident, Nașterea Domnului a fost serbată de la început la aceeași dată, în legătură cu aceea a solstițiului de iarnă, numai că orientalii au fixat-o, după vechiul calcul egiptean, la 6 ianuarie, pe când Apusul a recalculat-o, fixând-o în funcție de data exactă la care cădea atunci solstițiul, adică la 25 decembrie. Odată fixată la 25 decembrie, sărbătoarea Nașterii Domnului a atras după sine revizuirea și deplasarea sau fixarea datelor unui șir întreg de alte sărbători, în general mai noi, care stau în dependență cronologică de ea, și anume : Tăierea-împrejur a Domnului, Întâmpinarea Domnului, Bunavestire și Nașterea Sf. Ioan Botezătorul.
Mai multe citiți aici.

Crăciunul, celebrat ca dată a naşterii lui Iisus, a devenit, în timp, şi o sărbătoare a familiei, marcată de obiceiuri mult aşteptate de copiii din întreaga lume, precum colindele, împodobitul bradului şi darurile Moşului.

Și în acest an, Romfilatelia a pus în circulație, la 21 noiembrie, o emisiune filatelică dedicată acestei sărbători. De asemenea Asociația Filateliștilor Bucureșteni (AFB) a confecționat o ștampilă ocazională, care a fost pusă la dispoziția doritorilor la oficiul poștal București 63, în ziua de 23 decembrie 2017.
Detalii găsiți aici.

Ilustrate maxime realizate.
1. Cu ștampila prima zi
1.1 Icoana „Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos”, aflată în colecția Bisericii „Sfântul Elefterie - Nou” din București.


1.2 „Maica Domnului cu pruncul”, icoană împărătească, pictură pe lemn, din patrimoniul Bisericii „Sfântul Elefterie - Nou”. 



2. Cu ștampila AFB
2.1 Pictura „Nașterea Domnului”


2.2 „Maica Domnului - Floare de crin” copie a icoanei de la Mănăstirea Marele Meteor din Grecia


*  *  *


Dragii mei,
Sfânta Sărbătoare a Crăciunului, cu dulcele ecou al colindelor și imaginea celor dragi în suflet, să vă aducă împlinire, sănătate, iubire și fericire! 
LA MULȚI ANI!   

Alex M





miercuri, 15 noiembrie 2017

Circul pe ilustrate maxime

Ultima emisiune de mărci poștale, pusă în circulație la data de 6 noiembrie, este intitulată „Circul București”, fiind compusă din patru timbre, două plicuri prima zi și un set de patru ilustrate maxime. Clic aici pentru detalii.

Pe teritoriul țării noastre istoria circului începe din perioada ocupației romane. Mai târziu, în Evul Mediu, arta circului a fost cultivată de trupe de actori, acrobați, magicieni sau dresori de animale care se plimbau din localitate în localitate căutând comunități prietenoase unde să-și poată etala spectacolele.

Din secolul al XIX-lea, ansamblul mijloacelor de expresie şi procedeele din sfera circului tind, încetul cu încetul, spre alcătuirea unui stil particular, spre organizarea spectacolelor într-o ambianţă specifică şi un cadru determinat de exprimare. Unul dintre pionierii circului românesc modern a fost Theodor Sidoli, un italian stabilit pe plaiurile noastre în anul 1864, care își creează o adevărată faimă, mai ales prin numerele de călărie.Prima tentativă de a pune bazele unui local viabil, destinat spectacolelor de circ şi echitaţie, a fost concretizată de fundaţiile actualului Ateneu Român. Rămas însă fără sprijin financiar, proiectul a fost abandonat, iar reluarea lucrărilor a schimbat radical destinaţia construcţiei finalizată în anul 1888. Cu toate acestea, clădirea Circului a fost construită, în același an, pe Strada Poliţiei (pe lângă Cheiul Dâmboviţei), iar premiera a avut loc duminică, 25 decembrie 1888, la orele 8 seara. Circul Sidoli a fost primul Circ Românesc care a avut reprezentații internaționale (1908).

Un moment important în evoluţia circului în țara noastră îl constituie înfiinţarea Circului de Stat, în anul 1954, situat pe Bd. Nicolae Bălcescu. În scurt timp localul a devenit necorespunzător exigenţelor publicului, impunându-se construirea unui nou edificiu. Actualul sediu a fost construit în anii 1960-1961 și a fost declarat monument istoric în anul 2010.
După 1989 Circul de Stat devine Circul Globus, iar câțiva ani mai târziu Circ & Variete Globus. Astăzi, circul a intrat într-o nouă eră. Odată cu trecerea în noul mileniu, « Circul de Stat » al anilor ’60 își continuă tradiția, devenind Circul Metropolitan București.

Informațiile provin din următoarele surse: [1], [2], [3] și [4]

Folosind cele patru timbre ale emisiunii și ștampila prima zi, am realizat următoarele ilustrate maxime:

1. Afișul unui spectacol de circ susţinut la Circul Bucureşti de trupa „Star Circus ’95” și intitulat „Un regal al dresurilor-Sub soarele Gruziei”.


2. Acrobaţie pe doi cai. Cartea poștală reproduce o litografie din anul 1874.

3. Număr de contorsionism

4. Clovnul


În încheiere, am de făcut două observații.
- Timbrele nu reușesc să scoată în evidență frumusețea spectacolului de circ, sunt foarte mari și au imagini neatractive.
- Pe aceeaș linie se înscriu și cele patru ilustrate maxime oficiale, pe care le prezint mai jos (sursa Romfilatelia).




Să auzim de bine!
Alex M 




luni, 23 octombrie 2017

Ilustrate maxime cu piese de artă destinate meselor regale

La data de 20 octombrie a fost pusă în circulație o emisiune de mărci poștale denumită „Arta la mesele regale”. (clic pentru detalii).  Cele patru timbre ale seriei ilustrează piese aflate în patrimoniul artistic al Muzeului Național Peleș, care cuprinde colecții bogate de artă decorativă destinate odinioară meselor regale compuse din servicii diverse din porțelan, argint și sticlărie. Acestea sunt realizate în atelierele germane, englezești, franceze și extrem-orientale. Lucruri foarte interesante în acest domeniu puteți afla de aici

Ilustratele maxime pe care le-am realizat sunt obliterate cu ștampila prima zi, din păcate „de București”, iar cărțile poștale au fost tipărite la FullColor, București.

1. Timbrul cu valoarea nominală de 3,50 lei ilustrează o fructieră realizată în atelierul Goody & Co. Minton, din Anglia, în secolul al XIX-lea. Piesa este confecţionată din porțelan pastă tare, modelat în tipar. Aceasta a fost ulterior pictată peste glazură și parțial aurită cu aur coloidal.

2. Timbrul cu valoarea nominală de 4 lei ilustrează un serviciu ouar pentru trei persoane, realizat în atelierul Martin Hall & Co., din Anglia, din metal argintat, cu lingurițe din argint ce poartă marca atelierului Paul Telge, din Germania. Piesa, creată în secolul al XIX-lea, este gravată pe capac cu cifrul Regelui Carol I al României.

3. Timbrul cu valoarea nominală de 4,50 lei care ilustrează un vas pentru punch, model Bambou din secolul al XIX-lea, este  creat de atelierul de sticlă Baccarat, din Franța și atelierul de orfevrărie Wollenweber, din München, Germania. Piesa din cristal suflat în tipar este încastrată în argint, parțial aurit, având o înalțime totală de 47 cm și un diametru de 38,5 cm.

4. Timbrul cu valoarea nominală de 15 lei ilustrează o bombonieră realizată în atelierul Meissen, din Germania, în secolul al XIX-lea. Piesa este din porțelan modelat în tipar, pictat manual. Pentru a fi ornamentată s-a procedat la glazurare, folosirea barbotinei (o pastă diluată vitrifiabilă cu care se lipesc ornamentele pe obiectele de porțelan) și la aurirea parțială a piesei. Înălțimea bombonierei este de 20 cm și lățimea de 29 cm.


Sursa pentru informațiile privind conținutul mărcilor poștale: http://romfilatelia.ro/ro/arta-la-mesele-regale/



Să auzim de bine!
Alex M

marți, 3 octombrie 2017

Fructe de pădure pe ilustrate maxime (II)

Într-o postare anterioară am prezentat emisiunea de mărci poștale pusă în circulație la data de 29 septembrie și denumită „Fructe de pădure”, împreună cu ilustratele maxime oficiale (realizate de Romfilatelia). Iată acum și piesele realizate personal. Cărțile poștale ilustrate au fost tipărite la FullColor, București.

1. Ilustrată maximă „Cătina (Hippophaë rhamnoides)”

2. Ilustrată maximă „Păducelul (Crataegus monogyna)”


3. Ilustrată maximă „Măceşul (Rosa canina)”

4. Ilustrată maximă „Fragul (Fragaria vesca)”




Să auzim de bine!
Alex M




sâmbătă, 30 septembrie 2017

Fructe de pădure pe ilustrate maxime (I)

La data de 29 septembrie a fost pusă în circulație emisiunea filatelică „Fructe de pădure”, compusă din patru mărci poștale, un plic prima zi și un set de patru ilustrate maxime. Detalii găsiți aici.

Iată acum ilustratele maxime realizate de Romfilatelia. Acestea se găsesc la magazinele filatelice, la prețul de 66 lei.

1. Cătina (Hippophaë rhamnoides) este un arbust foarte ramificat, spinos, având o culoare albicioasă. Fructele sunt ovoide, cărnoase, cu diametrul de 7-8 mm, de culoare portocalie și cu un sâmbure tare, iar frunzele sunt înguste, de culoare verde-argintiu. Florile, brun-gălbui, sunt mici şi apar în lunile martie - aprilie. Este rezistentă la secetă și geruri și o putem găsi atât in zonele litorale cât și în cele montane însorite. Cătina crește până la 5-6 m înălțime și are nevoie de 4-5 ani pentru dezvoltare. Principala parte folosită în fitoterapie sunt fructele, bogate în vitamina C (de doua ori mai mult decât măceșul și de 10 ori mai mult decât citricele), precum și în alte vitamine (E, K, F, P, complexul B etc). Preparatele pe bază de cătină sunt recomandate în afecţiuni hepatice, oculare, răceli, viroze respiratorii, afecţiuni gastroduodenale, eczeme, surmenaj, ateroscleroză etc.
Ilustrată maximă „Cătina”

2. Păducelul (Crataegus monogyna) este un arbust spinos, uneori arborescent, cu frunze lobate şi flori albe-crem sau roz, frumos mirositoare, grupate în buchete. Creşte în toată ţara, mai mult în sud şi în est, din zona de câmpie până în ariile submontane. Este răspândit în liziere, crânguri, tufărişuri, poieni, margini de pădure şi pe versanţii însoriţi, urcând până la altitudinea de 1.400 de metri. În scop medicinal se folosesc florile, frunzele, ramurile şi fructele de păducel. Atât fructele, cât şi florile sunt folosite la prepararea de infuzii, capsule şi tincturi. Produsele din păducel sunt indicate în cazurile de angină pectorală, hipertensiune arterială, nevroze cardiace, insomnii, oboseală, iritabilitate etc.  
Ilustrată maximă „Păducelul”
3. Măceşul (Rosa canina) este un arbust cu înălțimea de 1-5 m. Tulpina este acoperită de țepi mici si ascuțiți în formă de cârlig. Trandafirul sălbatic (cum mai este cunoscut) are frunze penate, cu 5-7 frunzulițe. Florile sunt roz sau albe, mari și cresc solitare sau grupate câte două sau trei. Fructele au formă elipsoidă și sunt de culoare roșie sau portocaliu închis. Le putem găsi în foarte multe locuri, la marginea drumului, pe pajiști, în fânețe etc. Măceşele se culeg din iunie până în octombrie, apoi se usucă şi se zdrobesc sau se macină pulbere. Măceşele zdrobite sau măcinate se folosesc la prepararea infuziilor, decocturilor, tincturilor sau a extractelor uscate. Măceşul este un excelent vitaminizant natural, fiind bogat în  vitamina C. Preparatele farmaceutice sau alimentare din măceşe sunt indicate în prevenirea şi tratarea răcelilor și a gripei, iar unii autori le recomandã şi în afecţiunile vasculare pentru menţinerea elasticitãţii capilarelor sanguine.

Ilustrată maximă „Măceșul”

4. Fragul (Fragaria vesca) este o specie erbacee perenă, cu înălțimea de până la 25 cm și frunzele așezate la bază, sub formă de rozetă. Tulpina este dreaptă, subțire și firavă, iar florile sunt albe și seamănă cu cele ale măceșului. Fructele sunt cărnoase și zemoase, la început verzi, iar pe măsură ce se coc devin tot mai roșii. Perioada de înflorire este în mai-iunie. Recoltarea frunzelor, pentru ceai, se face primăvara. Fructele se recoltează începând cu luna mai, până în august. Acestea se consumă proaspete sau sub formă de gem ori dulceață. Fragii sunt recomandați pentru tratarea gutei, litiazei renale, afecțiunilor ficatului și splinei. Ceaiul de frunze de fragi poate fi folosit pentru tratarea litiazei biliare, afecțiunilor splinei, hepatitei, diareei, hemoroizilor, afecțiunilor intestinale, astmului. Datorita efectului diuretic, fructele favorizează eliminarea toxinelor din organism fiind utile și în tratamentul unor afecțiuni dermatologice. 
Ilustrată maximă „Fragul”

Despre ilustratele maxime făcute de mine, într-o altă postare.



Să auzim de bine!
Alex M



Flori de cactus pe ilustrate maxime (II)

Clic pentru a vedea partea [I]

5. Ilustrată maximă „Lophocereus schottii forma Monstruosus”

6. Ilustrată maximă „Opuntia aciculata (limba soacrei)”

7. Ilustrată maximă „Coryphantha sulcata (cactusul ananas)”

8. Ilustrată maximă „Echinocactus horizonthalonius (scaunul soacrei)”



Să auzim de bine!
Alex M

vineri, 15 septembrie 2017

Flori de cactus pe ilustrate maxime (I)

Vineri15 septembrie 2017 Romfilatelia a pus în circulație o emisiune de mărci poștale intitulată „Flori de cactus” și compusă din patru timbre (27 lei). Acestea au ca imagini:                                
- Lophocereus schottii forma Monstruosus (timbrul de 3,50 lei);
- Opuntia aciculata (limba soacrei), pe valoarea de 4 lei;
- Coryphantha sulcata (cactusul ananas), pe timbrul cu valoarea nominală de 4,50 lei;
- Echinocactus horizonthalonius (scaunul soacrei), pe marca poștală de 15 lei.
Emisiunea este completată de  un plic prima zi (61 lei), patru ilustrate maxime (65 lei) și un album (225 lei). Detalii puteți afla aici.

Ilustratele maxime pe care le-am realizat sunt obliterate cu ștampila prima zi a emisiunii, iar cărțile poștale au fost tipărite la FullColor, București.

1. Lophocereus schottii este originar din regiunile de deșert din Mexicul continental, peninsula Baja California și din extremitatea sudică a statului american Arizona. Lophocereus schottii f. Mostruosus este o mutație stabilă genetic, cu nervuri în formă neregulată și umflături asemănătoare cu tuberculii, în lungul tulpinilor. Acestea sunt ascendente, subțiri, au ramuri doar de la bază și, ocazional, mai sus. Unele tulpini ajung la 6 metri, dar ele rămân de obicei mai mici (la 2 la 3 m înălțime). Areolele (mici zone circulare cu limite bine definite, care diferă de țesuturile înconjurătoare) sunt puține și nesemnificative, florile (rareori văzute) sunt roz, iar semințele practic necunoscute.
L. schottii mostruosa, deși este sterilă, continuă să supraviețuiască în sălbăticie. Această formă de creștere apare în cel puțin două areale: pe soluri nisipoase și pe pietrișuri fine. În aceste două locații cactușii pot supraviețui deoarece părți ale tulpinilor se rup periodic și fac rădăcini de-a lungul laturilor, din care cresc noi plante. S
Sursa informațiilor o puteți găsi dând clic aici.
Ilustrată maximă „L. schotti monstruosus

2. Opuntia aciculata, cunoscută și ca limba soacrei, este o plantă dicotidelonată perenă originară din nordul Mexicului și Texas. În ţara noastră este o specie foarte răspândită, în seră sau apartament, fiind un cactus ornamental atractiv. O plantă are mai multe tulpini lungi de 10-20 cm, cu segmente parțial rotunjite la vârf și acoperite cu spini. Florile sunt de culoare galben-auriu, portocaliu sau roșu, cu diametrul de 8-10 cm. Fructul opuntiei poartă numele de chumbo (sau fruct de cactus, smochină chumbo), este acoperit de o coajă groasă, spinoasă cu pulpa bogată în semințe, are formă ovală și este comestibil. Mai multe informații puteți afla pe acest sit.
Ilustrată maximă „Limba soacrei

3. Coryphantha sulcata (Mammilaria sulcata) sau cactusul ananas este o specie cu dimensiuni mici sau medii, de formă globulară. Spinii, de obicei 9-10, de culoare alb-gălbui, sunt aranjați în forma unei stele, în așa fel încât planta pare acoperită cu o dantelă albă. Florile acestei plante apar spre vârful tulpinii, au culoarea galben strălucitor, cu mijloc portocaliu, miros dulceag și pot atinge 6-7,5 cm în diametru. Sursa: Romfilatelia.
Ilustrată maximă „Cactusul ananas

4. Echinocactus horizonthalonius, denumit popular scaunul soacrei, este nativ din sud-vestul Statelor Unite și din nordul Mexicului, unde se găsește în habitatele deșertului Chihuahuan și în deșertul Sonoran. Acest cactus are tulpina gri-verde până la albastru-cenușiu, de formă sferică, semisferică, coloană sau plată care crește încet până la 30 cm înălțime și 15-20 cm în diametru. Corpul este alcătuit din secțiuni curbate care se răsucesc în mod elicoidal . Aceste secțiuni sunt căptușite cu areole purtând 5-10 spini fiecare (în majoritate 8). Florile sunt de culoare roz roz până la purpuriu și au 7-9 cm lățime.
Vedeți aici sursa.
Ilustrată maximă „Scaunul soacrei


Într-un articol viitor voi prezenta și alte ilustrate maxime cu această temă.
Să auzim de bine!
Alex M

joi, 7 septembrie 2017

Prințesa Diana, in memoriam, 20 de ani! Ilustrate maxime.

La 31 august s-au împlinit 20 de ani de la moartea Prințesei Diana, în urma unui accident de maşină. Romfilatelia a comemorat tragica dispariţie a Prinţesei printr-o emisiune de mărci poştale intitulată „Prințesa Diana, in memoriam, 20 de ani”, ce reprezintă un supratipar al emisiunii „Diana – Prinţesă de Wales” din anul 1999. Au fost supratipărite 4.500 de blocuri de câte 4 timbre, având valoarea nominală de 32 de lei. Emisiunea mai cuprinde un plic prima zi.
Blocul de patru timbre al emisiunii

Plicul prima zi al emisiunii

Ștampila prima zi

“Prinţesa inimilor” sau „prinţesa poporului”, aşa cum au denumit-o britanicii, Diana a intrat în istorie atât prin bunătatea și graţia sa, cât şi prin destinul ei tragic. S-a născut la 1 iulie 1961, la Park House, Sandringham, Norfolk, în casa pe care părinţii săi au închiriat-o pe moşia reginei Elisabeta a II-a. După ce tatăl său a dobândit titlul de conte, în 1975, Diana a devenit cunoscută drept Lady Diana Spencer. La numai 20 de ani, a devenit soţia prinţului moştenitor al Marii Britanii, Charles, în vârstă de 33 de ani. Nunta secolului, aşa cum a fost denumită, la vremea respectivă, ceremonia de căsătorie a celor doi, a avut loc la 29 iulie 1981 în Catedrala St Paul. Trei ani mai târziu, Diana era mamă a doi copii, prinţii William şi Henry. Prin atitudinea şi comportamentul ei, tânăra prinţesă a câştigat simpatia britanicilor şi a lumii întregi.
Diana a devenit însă, treptat, nefericită din cauza lipsei de afecţiune a prinţului Charles, iar problemele cuplului au fost mediatizate intens. În august 1996, Diana şi Charles au divorţat, iar ea a primit titlul de prinţesă de Wales, renunţând la cel de "alteţă regală". După despărţirea oficială de Charles (1992), Diana a continuat să promoveze numeroase acţiuni umanitare, cum ar fi activitatatea pentru Crucea Roșie, sprijinirea bolnavilor de SIDA şi campania împotriva minelor anti-personal atrăgând şi mai mult dragostea oamenilor. De altfel, interesul Dianei pentru minele terestre au influențat semnarea, imediat dupa moartea ei, a Tratatului de la Ottawa de interzicere a folosirii minelor anti-personal.
„Prinţesa inimilor” şi-a încheiat viaţa, în mod tragic, la numai 36 de ani.

Ilustrate maxime reprezentând-o pe Prințesa Diana realizate cu timbrele și ștampila prima zi ale acestei emisiuni.

 




 


Să auzim de bine!
Alex M